Chirurgia Orala
Extractia dentara reprezinta manopera terapeutica de indepartare a unui dinte de pe arcada, folosind instrumentar si tehnici specifice. Este o interventie de necesitate, la care se recurge de obicei atunci cand metodele terapeutice conservatoare nu au indicatie sau nu au dat rezultate. Stabilirea indicatiei de extractie dentara necesita o evaluare clinica si radiologica atenta. Totodata, se vor avea in vedere afectiunile locale si cele generale care pot influenta decizia extractiei dentare.
Dupa extractie ramane o cavitate deschisa in cavitatea bucala, fapt care impune specialistului atitudinea pe care orice chirurg o adopta in fata unui act operator: pregatiri preoperatorii adecvate, corectitudinea tehnicii si ingrijiri postoperatorii bine conduse. Acestea au ca scop sa asigure o evolutie fara complicatii si o cicatrizare rapida a plagii postextractionale.
Exista extractii foarte dificile, care depasesc competenta unui medic dentist, caz in care acesta indruma pacientul spre un medic specialist in chirurgie dento-alveolara:
dinti foarte distrusi de procesul carios care sunt acoperiti partial sau total de gingie sau os
dinti cu infectii cronice mari, pentru a se asigura un chiuretaj adecvat al acestora
dinti a caror spatiu dintre radacina si os s-a micsorat aproape pana la disparitie
dinti situati in vecinatatea sinusului maxilar ( premolarii si molarii superiori)
molari de minte: atat cei erupti cat si cei ramasi in profunzimea osului
maxilar etc.
Este bine ca aceste extractii sa se faca de un personal calificat si care poseda aparatura si instrumentarul necesar interventiilor chirurgicale orale.
Tratamentul chirurgical al leziunilor periapicale (rezectie apicala, chiuretaj periapical)
In urma infectilor netratate de la nivelul canalului radicular, microbii migreaza de aici spre tesuturile inconjuratoare, unde pot determina inflamatii acute (abces) sau cronice formandu-se asa-numitele granuloame periapicale. Acestea pot stimula transformarea chistica a unor resturi epiteliale din vecinatate, fapt care duce la transformarea granulomului in chist.
Datorita noilor tehnici de obturare a canalelor radiculare sub control microscopic, necesitatea efectuarii unor astfel de interventii a scazut destul de mult.
Tratamentul chirurgical al leziunilor periapicale are ca obiectiv indepartarea tesuturilor patologice apicale si periapicale prin metode chirurgicale, cu conservarea dintelui.
Principala interventie chirurgicala pentru leziunile periapicale este rezectia apicala care se defineste ca fiind sectionarea si indepartarea segmentului apical al radacinii unui dinte, impreuna cu tesuturile infectate periapicale, urmate de sigilarea canalului radicular.
Chiuretajul periapical are ca scop inlaturarea tesuturilor patologice periapicale, sau a materialelor de obturatie care depasesc capatul radacinii fara o sectionare a acesteia.
Tratamentul chirurgical preprotetic
Reprezinta totalitatea interventiilor chirurgicale menite sa ajute pregatirii si imbunatatiri unei viitoare zone protetice (unde se va face o lucrare fixa sau proteza). Acestea pot fi efectuate atat pe tesuturi moi cat si pe tesuturi dure.
Tratamentul chirurgical preprotetic al partilor moi (mucoasa orala / gingie) poate beneficia acum si de manopere practicate cu ajutorul laserului, care ajuta la o vindecare mult mai rapida si nedureroasa.
Tratamentul chirurgical preprotetic al substratului osos ajuta la modelarea acestuia in asa fel incat sa asigure o adaptare inbunatatita si intima a unei viitoare lucrari protetice / proteze.
Interventiile chirurgicale parodontale au doua obiective principale:
Imbunatatirea prognosticului dintiilor si a inlocuitorilor acestora
Imbunatatirea esteticii
Terapia chirurgicala consta in tehnici practicate pentru reducerea pungilor parodontale si pentru corectarea problemelor morfologice, in mod special a defectelor muco-gingivale. In multe cazuri procedurile sunt combinate in asa fel incat o interventie chirurgicala indeplineste ambele scopuri.
Scopul chirurgiei de reducere a pungilor parodontale este de a elimina schimbarile patologice din peretii pungii, de a crea un status stabil si usor de mentinut si daca se poate de a promova regenerarea parodontala. Pentru a indeplini aceste obiective, tehnicile chirurgicale:
imbunatatesc accesibilitatea la suprafata radiculara facand posibila indepartarea tuturor iritantiilor;
reduc sau elimina pungile parodontale, facand posibil ca pacientul sa mentina o suprafata radiculara fara placa bacteriana
remodeleaza tesuturile dure si moi pentru a obtine o topografie armonioasa.
Chirurgia de reductie a pungiilor parodontale poate fi rezectiva sau regenerativa sau o combinatie a ambelor metode.
Al doilea obiectiv al fazei chirurgicale din terapia parodontala este corectarea defectelor anatomo- morfologice care favorizeaza acumularea de placa bacteriana si recidivarea pungii parodontale sau afecteaza din punct de vedere estetic. Este important sa se intaleaga ca aceste proceduri nu sunt directionate sa trateze boala parodontala, ci incearca sa modifice tesuturile gingivale si mucozale pentru a corecta defectele care predispun la boala. Aceste interventii sunt practicate pe tesuturi neinflamate si in absenta pungiilor parodontale.
In aceasta categorie intra 3 tipuri de tehnici:
Tehnici de chirurgie plastica: sunt folosite pentru a crea sau a mari gingia atasata prin folosirea grefelor de mai multe tipuri
Tehnici de chirurgie estetica: folosite pentru a acoperi radacinile denudate si pentru a recrea papilele interdentare pierdute
Tehnici preprotetice: (anterior mentionate)