De ce anumite extractii trebuie facute de medicul specialist?
DE CE ANUMITE EXTRACTII TREBUIE FACUTE DE MEDICUL SPECIALIST IN CHIRURGIE DENTO-ALVEOLARA / ORO-MAXILO FACIALA?
Sinusurile maxilare sunt niste camere cu aer situate in spatele pometilor.
Ele comunica cu nasul si sunt aproape de dintii de sus din spate ( molarii si premolarii superiori).
De cele mai multe ori, pe radiografii, varfurile radacinilor premolarilor si molarilor superiori par sa patrunda in sinusul maxilar. Acestea sunt in majoritatea cazurilor niste suprapuneri radiografice, aparute datorita faptului ca radiografiile sunt investigatii 2D, nu 3D, si imaginile din exterior si din interior se suprapun.
Exista in schimb si un procent de 5-25% din adulti a caror radicini dentare patrund in sinusul maxilar.
Se intampla foarte rar la copii si tineri, deoarece dezvoltarea definitiva a sinusului maxilar se produce in jurul varstei de 25 de ani.
Infectiile de la capatul radacinii dintilor care ajung in apropierea sinusului maxilar cresc riscul aparitiei unei comunicari oro-sinusale la indepartarea acestora.
Daca radacinile dintilor patrund in sinusul maxilar poate fi observat pe o investigatie 3D (CT/ CBCT) preoperatorie sau in momentul extractiei dintelui/ interventiei chirurgicale, cand se constata lipsa peretelui osos separator dintre sinusul maxilar si cavitatea orala (planseul sinusal) = COMUNICARE ORO-SINUSALA.
Daca acest defect nu este observat si locul de unde a fost scos dintele este lasat gol, ca dupa o extractie simpla, comunicarea respectiva se permanentizeaza, cu formarea unui tunel intre cavitatea orala si sinusul maxilar.
Prin acest tunel, lichidele, resturile alimentare etc. patrund in sinusul maxilar si de aici pot iesi pe nas, sinusul maxilar se infecteaza = SINUZITA MAXILARA. Deasemenea se pot asocia tulburari fonatorii.
Toate aceste probleme pot fi rezolvate ulterior doar prin interventii chirurgicale invazive ce implica atat locul extractiei cat si sinusul maxilar.
PREVENIREA UNOR ASTFEL DE COMPLICATII NEPLACUTE duce la necesitatea inchiderii gaurii care ramane in urma indepartarii dintelui,in acelasi moment cu extractia, prin mai multe variante, in functie de marimea defectului ramas. Ambele interventii se fac in anestezie locala si sunt complet nedureroase:
daca gaura ramasa este mica, este suficienta formarea unui “dop” din sangele pacientului (factori de crestere), stabilizat la acel nivel prin sutura;
daca gaura ramasa este mai mare, atunci este necesara o interventie chirugicala minora, prin care gaura de unde a fost scos dintele este acoperita cu gingie din apropiere. Aceasta interventie va fi insotita ulterior de edem postoperator (“umflatura” la nivelul fetei in zona operata). Este maxim la 48 de ore apoi cedeaza treptat - nu trebuie sa va alarmati - asa reactioneaza organismul la trauma chirurgicala suferita.